Aparate Muzicale Vechi . Există o varietate de aparate muzicale care folosesc discuri sau benzi pentru a reda muzica.Unul dintre cele mai cunoscute aparate muzicale care folosesc discuri este phonograful, care a fost inventat de Thomas Edison în 1877. Phonograful folosește un ac pentru a citi informațiile de pe discuri de sticlă sau metal, care sunt gravate cu undele sonore ale muzicii sau vorbirii. Phonograful a evoluat în timp, de la modelele cu manivelă la modelele electrice care au devenit populare în secolul al 20-lea.O altă formă de aparat muzical cu discuri este gramofonul, care este similar cu phonograful, dar folosește discuri de vinil. Acestea au devenit populare în anii 1950 și 1960 și sunt încă utilizate astăzi de către muzicieni și colecționari.Jukebox-urile sunt alte aparate muzicale care folosesc discuri pentru a reda muzica. Acestea au apărut în anii 1930 și sunt populare în baruri, cluburi și alte locații publice. Jukebox-urile permit clienților să selecteze și să asculte melodii dintr-o colecție de discuri, fiecare melodie fiind asociată cu o cheie sau un buton.Pe de altă parte, sistemele de redare de banda au devenit populare în anii 1960 și 1970. Acestea au inclus casetofoanele, care au utilizat benzi magnetice pentru a stoca și reda muzica. Casetofoanele erau portable și ușor de utilizat, și au fost populare pentru a asculta muzica la domiciliu sau în mașină.Cu toate acestea, cu evoluția tehnologiei digitale, aceste aparate muzicale cu discuri sau benzi au devenit din ce in ce mai putin populare, si au fost inlocuite cu alte formate digitale precum mp3, sau alte platforme de streaming.

 Instrumentele muzicale au existat de mult timp în istorie, cu o varietate de forme și tipuri care au evoluat în timp.Instrumentele muzicale primitive erau probabil create din elemente naturale, cum ar fi oasele sau cochiliile animale, și erau utilizate în ceremonii religioase sau ritualuri tribale.În antichitate, instrumentele muzicale au evoluat să devină mai sofisticate, precum harpele și lăutele din Egipt sau Grecia, precum și instrumente precum flautele din os sau lemn și tamburinele.În perioada medievală, au apărut instrumente precum vioara da gamba, clavecinul și orgile care au devenit populare în Europa. În același timp, instrumente precum chitara și tamburul au evoluat din formele lor primitive în formele moderne.În secolul al 19-lea, instrumentele muzicale au experimentat o serie de inovații tehnologice, cum ar fi mecanismul pianului modern și tuburile de organ.Iar in secolul al 20-lea au fost create un numar mare de instrumente electrificate, cum ar fi chitara electrica, pianul electronic și synth-urile, au devenit populare în muzica populara si jazz.In general, evolutia instrumentelor muzicale a fost influentata de tehnologia si cultura din fiecare perioada istorica, si a continuat sa evolueze si sa se adapteze la nevoile si preferintele muzicienilor si audientei.

 Discurile de vinil au reprezentat o formă importantă de media muzicală pentru aproape cincizeci de ani, de la anii 1950 până în anii 1980. Acestea au permis o calitate a sunetului mai bună, o durată de viață mai lungă și au permis utilizatorilor să înregistreze și să redea muzica lor.Discurile de vinil au fost introdus pentru prima data in anii 1920 ca o alternativa mai buna la discurile de cauciuc, care au evoluat din discurile de ceara. Discurile de vinil au devenit populare în anii 1950 și 1960, când au devenit standardul industriei muzicale. Discurile de vinil au permis o calitate superioară a sunetului, deoarece pot reda o plajă mai largă de frecvențe și pot produce sunete mai bogate și mai complexe decât alte formate.Discurile de vinil sunt o formă de mediu de înregistrare analogică a muzicii care au folosit vinilul ca material de înregistrare. Au devenit foarte populare in anii 1950 și 1960, când au devenit standardul industriei muzicale și au rămas una dintre cele mai populare formate până în anii 1980. Discurile de vinil au fost apoi înlocuite de formatul CD-ului si a altor formate digitale.Discurile de vinil permit o calitate superioară a sunetului, deoarece pot reda o plajă mai largă de frecvențe și pot produce sunete mai bogate și mai complexe decât alte formate. Ele permit, de asemenea, utilizatorilor să redea muzica lor în modul lor preferat, cum ar fi ajustarea vitezei de rotație sau a nivelului de ton.Discurile de vinil au înregistrat un renastere in ultimii ani, ceea ce a condus la o creștere a producției de discuri de vinil și a vânzărilor. 

 Discurile de gramofon au apărut la scurt timp după inventarea phonografului de către Thomas Edison în 1877. Discurile de gramofon au fost inițial gravate din sticlă sau metal, dar acestea au avut tendința de a se deteriora repede și au fost greu de transportat.În anii 1890, inventatorii Emile Berliner și Fred Gaisberg au introdus discurile de ceară, care au devenit o alternativă populară la discurile de sticlă sau metal. Aceste discuri erau mai ușoare și mai ușor de transportat, și au permis o calitate mai bună a sunetului. Aceste discuri de ceară au evoluat apoi în discuri de cauciuc, care au avut o durată de viață mai lungă și o calitate mai bună a sunetului.În anii 1920, discurile de cauciuc au evoluat în discurile de vinil, care au devenit standardul pentru industria muzicală timp de aproape cincizeci de ani. Discurile de vinil au permis o calitate a sunetului mai bună, o durată de viață mai lungă și au permis utilizatorilor să înregistreze și să redea muzica lor. Discurile de vinil au devenit populare în anii 1950 și 1960 și au rămas un standard până în anii 1980, când au fost înlocuite în mare parte de formatul compact disc.Discurile de gramofon au fost aparatul principal de redare a muzicii până în anii 1980, si inca sunt folosite si astazi de catre colectionari si muzicieni. Discurile de vinil au înregistrat un renastere in ultimii ani, ceea ce a condus la o creștere a producției de discuri de vinil și a vânzărilor.